Rockerii sunt membrii unei subculturi care îşi are începutul în Regatul Unit al anilor 1960, printre tinerii pasionaţi de motociclete. Înaintea acelor vremuri, tinerii motociclişti nu erau strânşi împreună şi etichetaţi astfel. Subcultura rockerilor e diferită de cele greaser, rockabilly, teddy boys, psychobilly şi punk. Totuşi, în anii 1960, rockerii erau batjocoriţi de modernişti şi skinheads, fiind numiţi greasers sau grease (unsuroşi/unsoare). Chiar şi astăzi, termenii de rocker şi greaser au sensuri foarte apropriate în engleza britanică.
ORIGINI ŞI CARACTERISTICI
Subcultura rockerilor s-a născut datorită anumitor factori, printre care sfârşitul sistemului raţionalizat şi creşterea prosperităţii tinerilor clasei muncitoare, disponibilitatea creditării şi finanţării pentru tineri, influenţa muzicii şi filmelor americane, construirea unor şosele de centură asemănătoare pistelor de curse şi dezvoltarea unor bistrouri de-a lungul drumurilor lungi, adesea frecventate de rockeri. Aceşti factori au coincis cu un punct culminant al dezvoltării ingineriei motocicletelor în Marea Britanie. Abia în anii 1960 au primit denumirea de rocker; apreciau muzica şi moda rockabilly, aşadar au devenit cunoscuţi atât pentru devotamentul lor faţă de muzica rock cât şi pentru pasiunea pentru motociclete.
În general, rockerii cumpărau motociclete pe care apoi le modificau încât să pară vehicule de curse. Organizau întreceri pe drumurile publice şi călătoreau spre locuri ca The Ace Cafe, Chelsea Bridge Tea Stall, Ace of Spades, Busy Bee şi Johnsons. În mare parte datorită stilului vestimentar „murdar”, rockerii nu erau bineveniţi în bodegi şi săli de dans. Această atitudine a persistat până în anii 1990, când a avut loc o schimbare semnificativă în demografia motocicliştilor din ţară. Industria motocicletelor şi entuziaştii considerau rockerii un rău pentru sport şi industrie. La început, mulţi rockeri se opuneau consumului de droguri uşoare, şi, conform lui Johhny Stuart, nu cunoşteau diferitele tipuri de droguri. Pentru ei amfetaminele, cannabisul şi heroina erau droguri, pe care le detestau. Dispreţul lor faţă de celelalte subculturi se baza într-o oarecare măsură pe faptul că aceşti oameni erau reputaţi consumatori de droguri şi astfel consideraţi lipsiti de atitudine.
Rockerii erau priviţi în antiteză cu contemporanii lor pasionaţi de scutere, moderniştii. Conflictul între aceştia a atras atenţie în 1964, fiind tratat de presa de senzaţie. Moderniştii şi rockerii au ajuns cunoscuţi pentru luptele petrecute în staţiunile din sudul Angliei, mai precis Clacton, Margate şi Brighton.
MODĂ ŞI MUZICĂ
Primii rockeri erau cunoscuţi pentru motocicletele lor, dar începând cu anii 1960 subcultura lor a devenit asociată cu un anumit gen muzical şi stil de îmbrăcăminte. Mulţi rockeri preferau artiştii rock&roll ai anilor 1950-1960, cum ar fi Gene Vincent, Eddie Cochran, Chuck Berry, Bo Diddley şi Elvis Presley.
Stilul vestimentar al rockerilor a luat fiinţă din necesitate şi practicalitate. Purtau geci de piele adesea împodobite cu ţepi de metal, petice, insigne şi uneori brelocuri. Când mergeau pe motocicletă, purtau căşti de protecţie clasice, ochelari de soare şi un fular de mătase alb. Vestimentaţia lor mai cuprindea: şepci de piele, jeanşi Levi’s, pantaloni de piele, cizme înalte de motociclist (adesea confecţionate de Lewis Leathers), ghete de piele, pantofi şi tricouri. Adesea întâlnite erau şi peticele care arătau apartenenţa la 59 Club, iniţial o organizaţie de tineri cu bazele în biserica anglicană care a evoluat într-un veritabil club de motociclişti cu membri în toată lumea.
ANII 1970
În America anilor 1970, scena rockerilor şi motocicliştilor s-a împărţit şi a evoluat sub noile influenţe din California: Hipioţii şi clubul de motociclişti Hells Angels. Rockerii rămaşi au devenit cunoscuţi sub denumirea de greasers, iar scena a rămas fără formă, dar nu şi fără esenţă. La începutul anilor 1980, The Rocker Reunion Club, fondat de Len Paterson alături de câţiva membri ai grupului Chelsea Bridge Boys, organiza curse de motociclete spre destinaţii istorice, cum ar fi comunitatea Brighton Beach. În câţiva ani aceste curse au atras între 10.000 şi 12.000 entuziaşti, alături de atenţia presei, până când Paterson şi-a vândut drepturile asupra numelui. Înfăţişarea şi atitudinea rockerilor a fost adoptată de multe dintre găştile notorii americane, printre care The Savage Nomads, The Skulls şi The Seven Immortals, în New York şi în alte mari oraşe. După 2000, subcultura a influenţat revenirea scenelor rockabilly şi psychobilly. Stilul modern are adepţi în toată lumea, în special în Japonia (avându-l ca pionier pe Koji Baba, care a participat la întrunirile rockerilor), în Statele Unite şi în Australia.
ANII 2000
În această perioadă, mulţi rockeri încă mai poartă cizme de motociclist, dar pantofii cu vârf ascuţit nu se mai întâlnesc. Rockerii continuă să poarte jachete de motociclist, pantaloni de piele şi fulare de mătase când călătoresc cu motocicletele. Şepcile de piele împodobite cu piramide şi lanţuri de metal, răspândite printre rockerii anilor 1950 şi 1960, rareori se mai poartă. În locul lor, unii rockeri poartă o şapcă englezească clasică. În anii 2000, majoritatea rockerilor conduc motociclete britanice, cum ar fi Triumph, Norton sau Triton (un hibrid între cele două). Alte mărci simpatizate sunt BSA, Royal Enfield şi Matchless din anii 1960.
Alte întrebuinţări ale termenului ‚rocker’
Termenul rocker este folosit în America de Nord pentru interpreţi, celebrităţi sau fani ai muzicii rock sau heavy metal, cunoscuţi şi sub denumirea de metalheads sau headbangers. În Jamaica, termenul rockerrocker în limbajul-cod utilizat într-o investigaţie la scară largă asupra găştilor de motociclişti ce operează în afara legii. este folosit pentru a descrie un adept al muzicii reggae din perioada anilor 1970. În Germania, acelaşi termen descrie membrii unor anumite cluburi de motociclişti. Interpolul a folosit termenul
STIL ŞI ÎMBRĂCĂMINTE
Un lucru comun rockerilor erau încălţările cu talpă zimţată şi cizmele negre. Altă înfăţişare uzuală o constituia părul întins pe spate, cu ulei de păr sau gel. Stilurile variau de la clasicul ‚Elvis’ la părul răsucit în două bucle în partea de sus, iar în lateral întins spre spate. Bluze din plasă erau adesea purtate alături de tricouri negre. Tricourile albe deţineau de asemenea un loc de cinste. Curelele de piele cu catarame mari, sacouri clasice, de obicei închise la culoare – albastre sau negre, cumpărate de la reduceri. Visul rockerilor era să deţină o jachetă de piele (cu guler îmblănit sau nu). Jeanşii erau pantalonii cel mai des întâlniţi printre rockerii din Adelaide.
Mulţi rockeri purtau ghete/cizme de piele şi câţiva foloseau pantofi cu vârf ascuţit. Grupurile Richmond Rockers şi Royal Park Rockers (Grafitti Rockers) îşi imprimau sigla pe spate.
Rockerii australieni purtau de obicei cămăşi de flanelă, adesea cu un model cu pătrăţele albastre sau roşii, peste un tricou sau maieu – aproape mereu negru, deşi erau folosite şi tricourile albe, mai ales printre rockerii cu origini italiene sau greceşti. Pantalonii erau negri, câteodată jeanşi strâmţi. Jachetele uzuale erau imprimate pe spate cu emblema unui producător de automobile local (Holden, Ford etc.), sau veste de denim, ocazional o jachetă de piele.
Traducere de Alex Bratu şi Delia Bothazan
Sursă: Wikipedia
